Home

Comuna Filipeştii de Târg este situată în extrema de vest a judeţului Prahova, pe interfluviul înalt dintre pârâul Proviţa şi râul Prahova, zonă care face parte din unitatea morfologică denumită Câmpia Ploieştilor, care constituie cadrul natural de ansamblu. Câmpia Ploieştilor este o câmpie aluvială, cuprinsă în marea unitate geomorfologică a Câmpiei Române, subunitate a câmpiei subcolinare.

Relief

Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor scoarţei terestre raportată la un teritoriu mai mult sau mai puţin întins, iar din punct de vedere genetic, relieful este rezultanta directă a acţiuniii factorilor interni şi externi, inclusiv a acţiuniii omului.

Ca unităţi de relief pe teritoriul comunei se întâlnesc:

  1. Valea Prahovei – lunca şi versantul drept (terasă)

  2. Câmpurile Filipeştii de Târg – Mărginenii de Jos, Filipeştii de Târg – Brătăşanca

  3. Măgura Mărgineni (Măgura Parului)

  4. Relieful antropic

 

    • Valea Prahovei este o vale afluentă a Ialomiţei cu direcţia nord-sud (pe raza comunei noastre). Reultanta din acţiunea de eroziune a apelor curgătoare, este posterioară câmpurilor, atât ca timp de formare, cât şi ca localizare. Are un caracter deperesionar cu adâncimi potrivite şi malurile neparalele distanţate. Adâncimea cuprinsă între 5 m în nordul comunei şi 3 m în partea de sud, formată din nisipuri, pietrişuri, argile şi marne levantine care apar la zi în malul drept, a contribuit şi la crearea unui centru de alimentare a vânturilor cu particole de nisip. Valea Prahovei. Alături de celelalte văi care brăzdează teritoriul comunei, ocupă o suprafaţă de 5,3 km2 reperzentând 11% din teritoriu. Elementul morfologic caracteristic al văii îl reprezintă lunca.

  • Lunca Prahovei cuprinde partea estică a teritoriului şi are un relief plan cu mici denivelări. Ea se dezvoltă neuniform în cuprinsul teritoriului având o lăţime ce variază între 0,5 km în nordul localităţii Filipeştii de Tărg şi 1,5-2 km în sud, la Brătăşanca. Caracterul actual al luncii este o puternica aluvionare, cele mai întinse aluvionări au loc în apropierea malurilor. Microrelieful luncii, mult mai bine individualizat în comparaţie cu cel al câmpiei, este reperzentat mai ales prin forme de natură acumulativă. Altitudinea luncii, faţă de nivelul mării, este de circa 220 m. Suprafaţa plană din partea de sud şi variaţiile de nivel ale Prahovei la ploi puternice şi de lungă durată pot produce inundaţii mai ales în satul Brătăşanca (cătunul Ezeni).

  • Câmpurile Filipeştii de Tărg – Mărginenii de Jos – Brătăşanca din categoria interfluviilor înalte, fiind cuprinse între râul Prahova şi pârâul Provita. Interfluviul Prahova – Provita reperzintă o mică prelungire a Câmpiei Înalte a Ploieştilor cu suprafaţa netedă şi inclinaţie către vest şi sud. Aspectul general al câmpului este tubular uşor ondulat, având orientarea nord-vest şi nord-sud, desfăşurându-se pe o lungime de 11 km (nord-sud) şi o lăţime de 3,5-7 km, pe direcţia nord-vest. Cea mai mare parte a câmpului se caracterizează prin predominarea valorilor altimetrice cuprinse între 250-235 m. Cele mai mari valori altimetrice ale câmpului apar în partea de vest a comunei şi pe o mică porţiune în partea centrală, circa 250 m. Fragmentarea este mai accentuată de-a lungul văilor unde valoarea pantelor este puţin redusă având indici între 4-10 grade. În restul câmpului valorile pantei sunt reduse, menţinându-se sub 3 grade, iar spre nord câmpul nu se termină brusc. În partea de vest a câmpului, unde lunca este foarte îngustă şi Provita aproape loveşte câmpul, au loc alunecări în trepte, ridicând greutăţi în utilizarea terenului.

    1. Relieful sculptural din Măgura Mărgineni (Măgura Parului) semnalează alunecări de teren ce-i dau nota caracteristică. Alunecările sunt favorizate de pantele existente, apa subterană sau din precipitaţii, cât şi rocile cu mare plasticitate. Ogasele, fără a avea fercvenţa alunecărilor de teren, au apărut în special pe măgură, fiind favorizate de pante, de defrişările pădurii şi păşunatul excesiv.

    1. Releiful antropic. În albia şi lunca Prahovei şi Provitei activitatea omului capătă un pronunţat caracter de influenţă asupra proceselor geomorfologice. Prin indiguiri, baraje, rectificări de albie, exploatări de pietrişuri şi nisipuri se acumulează pe cuprinsul lor forme de relief antropice diferite care le pot modifica evoluţia morfologică firească, naturală.

    Comuna Filipeştii de Târg este situată într-o zonă de câmpie înaltă pe interfluviul Prahova – Proviţa. Aşearea în cadrul acestei subunităţi de relief impune celelalte trăsături geomorfologice:

    • Fragmentarea redusă;

    • Pante uşor înclinate cu foarte puţine sectoare de discontinuitate şi înclinări puţin accentuate (excepţie Măgura Mărgineni);

    • Relief monoton cu forme puţin individualizate.

    În aceste condiţii degradările de teren sunt puţin frecvente, iar potenţialul de degradare în viitor este redus.

    Reţeua hidrografică

    Cunoaşterea din puct de vedere hidrologic a unui teritoriu este impusă îndeosebi de rolul apei ca resursă economică, de solicitarea ei în toate domeniile de activitate, apa fiind un factor natural vital.

    Apele subterane sunt în strânsă legătură cu particularităţile reliefului şi condiţiile climatice. Fragmentarea, energia reliefului şi constituţia litologică influenţează posibilităţile de formare a orizonturilor acvifere. Astfel, în luncă adâncimea primului strat freatic atinge 3 – 7 m, pentru că în zona câmpului să ajungă de la 8 – 10 m până la 25 – 35 m.

    Pe sate adâncimea stratului freatic variază în limite mici:

    • Filipeştii de Târg – 15 m la puţul zis Badea (str. Mărgineni), 20 m la puţurile Căminul cultural şi Băcănie;

    • Brătăşanca – 10 m puţul Parlog, 15 m Niculin şi Gradinita;

    • Mărginenii de Jos – 14 m puţul Rădulescu, 16 m puţul Saivane (apa nu are calitate bună).

    S-au forat puţuri la adâncimea de 60 – 80 m, cu bazine de colectare de 5 – 10 t, pentru alimentarea gospodăriilor, instituţiilor şi obiectivelor economice în filipeştii de Târg (6 puţuri) şi Brătăşanca (2 puţuri). Puţul forat la Mărginenii de Jos nu a dat randamentul aşteptat, practic investiţia a fost inutilă.

    Reţeaua hidrografică de suprafaţă de pe teritoriul comunei Filipeştii de Târg este alcătuită din râul Prahova, pârâul Provita, iazul Morilor, Cervenia, o serie de canale de irigaţie (zise şi şanţuri), precum şi din Heleşteul de la Filipeştii de Târg şi lacul Mărgineni.

    Alimentarea cursurilor de apă din această zonă se face din ploi, topirea zăpezilor, ape freatice. Scurgerea lichidă, ca proces care exprimă caracteristicele dinamicii apei, este determinată de factorii climatici ai teritoriului şi condiţionată de ceilalţi componenţi ai mediuliu – relief, soluri, rocă, vegetaţie, iar factorul care provoacă formarea scurgerii lichide îl constituie sursa de alimentare.

    Prahova este cel mai mare colector al apelor judeţului cu acelaşi nume. Studiile lingvistice susţin că numele vine din slavul „prah” care în româneşte înseamnă praf.

    Râul Prahova izvorăşte de la Predeal (altitudine 1100 m), are o lungime de 193 km, un bazin hidrografic de 3738 km2 şi se varsă în râul Ialomiţa pe teritoriul judeţului cu acelaşi nume (nu departe de Urziceni), unde altitudinea atinge 60 m faţă de nivelul mării. Lungimea pe raza comunei este de 11 km şi formează hotarul de est cu comuna Ariceştii Rahtivani. Deşi pare un râu lent şi îmbătrânit, prin aspectul cursului său, Prahova este totuşi un râu capricios cu oscilaţii uneori mari ale debitelor şi nivelurilor. Debitul mediu multianual este eventual în jur de 23,8 m.c./s (mai mare decât al Ialomiţei), dar în anul 1943 a avut un debit mediu anual de numai 2,5 m.c./s, iar cel ai ridicat debit anual a fost de 135,4 m.c./s în 1964. Când este maxim Prahova crează probleme ameninţând cu inundaţii satele Filipeştii de Târg (vale) şi îndeosebi Brătăşanca (cătunul Ezeni). Meandrarea râului este mare, fapt ce se observă prin mulţimea de meandre părăsite şi crearea unor adevărate ostroave pe care creşte o vegetaţie de lăstăriş dându-le o durată mare de existenţă. Interevnţia omului, prin deschiderea unor balastiere şi construirea a două microhidrocentrale, a dus la influenţarea proceselor geomorfologice din albia minoră şi chiar majoră formându-se un relief antropic diferit.

    La Floreşti (satul Călineşti), încă din timpul Cantacuzinilor, s-a făcut o abatere din râul Prahova sub forma unui iaz/canal, pe un vechi traseu al Prahovei, care se numeşte iazul Morilor. El are o lungime de 35 km şi un debit de 1,5 m.c./s şi se varsă în Cricovul Dulce la Cocorăşti Colţ. Iazul s-a creat cu scopul de a iriga moşiile boiereşti şi nu numai ale lor, ci şi pentru a pune în mişcare morile atât de necesare oamenilor. Acum el este regularizat prin betonarea malurilor, reducându-i meandrele care au fost asanate şi redate agriculturii. Pe malul stâng al iazului Morilor, în punctul Conacul Filipescu, s-a creat un heleşteu ca loc de agrement pentru familia boierească. Astăzi este neîngrijit şi folosit întamplător de localnici pentru pescuit.

    Pârâul Provita izvorăşte de sub plaiul Talea (prin pârâiaşele Valea Ocina şi Valea Tarsei), are direcţia de curgere de la nord – vest la sud- est, lungimea de 49 km, din care 4,5 km pe teritoriul comunei noastre (satul Mărginenii de Jos) şi se varsă în Cricovul Dulce. Cea mai mare parte a anului pârâul este secat şi numai primăvara şi toamna sau în perioadele de ploi apa îşi face simţită prezenţa, iar viiturile îi erodează malurile.

    Lacul Mărgineni sau Heleşteul Mărgineni se află situat la vest de pârâul Provita şi nordul Măgurii Mărgineni, spre localitatea Ditesti. Heleşteul s-a format prin construcţia unui baraj pe valea creată de un izvor subteran, care curge pe direcţia vest – est vărsându-se în Provita. Alimentarea heleşteului se face şi din apa precipitaţiilor, care atunci când sunt mari duc la ruperea barajului. În acest moment heleşteul este secat deoarece autorităţile locale, din lipsa fondurilor, nu au intervenit pentru refacerea lui.

    2.2. Climă

    Comuna Filipeştii de Târg, prin aşezarea ei în partea central-sud-estică a României, se află, cu deosebire, sub influenţa maselor de aer estice. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10,3° C – 10,8° C (Atlasul climatologic, 1966). Temperatura medie a lunii ianuarie este în jurul a -3° C, dar au fost ani când temperatura a scăzut sub -25° C sau era peste media normală, ca în 1949 când a fost de 4° C.

    Primăvara temperatura medie oscilează în jurul a 5 – 10 ° C, iar vara în lunile iulie – august, temperatura medie este în jurul a 22 – 25° C. Au fost veri când în luna iulie temperatura a ajuns la peste 35° C şi ciar 41 – 42° C. Amplitudinea termică anuală este în medie între 23 – 25° C, iar amplitudinile termice extreme depăşesc chiar 42° C. Există un număr mare de zile senine şi temperaturi ridicate, iar numărul mediu al zilelor considerate tropicale este cuprins între 40 – 50 de zile. Apariţia îngheţului se remarcă de obicei la sfârşitul lunii octombrie- începutul lunii noiembrie, iar data ultimului îngheţ (îngheţurile târzii de primăvară) este în prima decadă a lunii aprilie. Durata zilelor fără îngheţ este de 200 – 210 zile, permiţând astfel desfăşurarea nestingherită a activităţilor agricole (bineînţeles când nu au loc perturbaţii). Bruma este frecventă toamna şi primăvara, lucru dăunător pentru culturile timpurii sau târzii.

    Presiunea atmosferică are un rol determinant în ceea ce priveşte mişcările atmosferice, de valoarea şi repartiţia ei fiind legate direcţia, intensitatea şi durata vântului.

    Vânturile înregistrate au un caracter slab până la potrivit. Ele au o influenţă directă asupra culturilor deoarece frecvenţa şi tăria cu care bat pot produce ridicarea sau coborârea temperaturii condiţionând astfel dezvoltarea plantelor.

    Teritoriul comunei se află sub influenţa invaziilor de aer din nord, nord – est şi est, atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece, curenţii dominanţi sunt cei formaţi din direcţia nord – est. Frecvenţa vânturilor dintre nord – est depăşeşte 40%, iar cea a vânturilor din sud – vest este de 23%. (În Judeţele Patriei, Prahova – monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, pag. 36)

    Vânturile cu o intensitate şi o frecvenţă mai mare bat deci din nord – est, iar numărul zilelor cu calm în medie este de 26%, înregistrându-se chiar o variabilitate mai mare. Viteza vânturilor creşte continuu începând cu primele ore ale zilei atingând maxima imediat după miezul nopţii (orele 0 – 4:00). Principalele vânturi care bat în această regiune sunt crivăţul şi austrul.

    Crivâţul este un vânt continental şi bate din direcţia nord – est şi est, în timpul iernii când atinge intensitatea cea mai mare. Este un vânt rece, uscat, spulberă zăpada troienind-o, împiedicând circulaţia rutieră şi dezvelind culturile de toamnă.

    Austrul bate cu precădere primăvara şi vara dinspre vest şi sud – vest, fiind un vânt uscat. Datorită uscăciunii şi secetelor ce le provoacă în timpul verii a primit în tradiţia populară denumiri sugestive ca „sărăcia”, „traista-n băţ” sau „traista goală”. Pe culoarul conului de dejecţie al Prahovei intensitatea lui atinge calori mari astfel încât, când plouă, cilcă la pământ lanurile de orz şi de grâu.

    Se mai fac simţite şi vânturi din direcţia nord şi nord – vest şi sud cu frecvenţă şi intensitate mai mică.

    Precipitaţiile cunosc o mare varietate de la un an la altul, cunoscându-se ani ploioşi, ani secetoşi şi ani buni. Cantitatea medie de precipitaţii este cuprinsă între 400 – 700 mm/anual, iar în perioada de vegetaţie între 450 – 500 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii sunt înregistrate în sezonul rece, în februarie, iar pentru sezonul cald, în luna septembrie, iar cele mai mari cantităţi cad la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie (de aici zicala „dacă plouă ami avem mălai”). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este între 80 – 100 de zile pe an. Decembrie este luna în care cad primele precipitaţii sub formă de zăpadă, dar sunt ani când apar şi în luna noiembrie. Ultima ninsoare poate fi înregistrată în luna aprilie, perioada maximă de cădere a zăpezii fiind de 150 de zile, dar perioada medie anuală este numai de 90 – 100 de zile. Au fost înregistrate zăpezi cu grosime de 0,5 – 1 m sau chiar mai mult, dar numai în cazuri cu totul excepţionale, pentru că această zonă nu poate fi caracterizată ca o regiune cu zăpezi abundente. Durata menţinerii stratului de zăpadă este în medie de 45 de zile. Primăvara stratul de zăpadă se topeşte destul de repede datorită încălzirii rapide a aerului. În afară de îngheţurile şi brumele timpurii de toamnă sau târzii de primăvară, printre efectele negative ale climei amintim secetele prelungite din timpul verii (de regulă între 15 iulie – 15 august), inundaţiile, grindina, ploile acide etc. Urmările acestor fenomene, cel puţin în parte, vor putea fi evitate prin extinderea reţelei de irigaţii (în zona câmpului/malului), folosirea celei existente, lucrări de regularizare a cursului râului Prahova, araturi adânci de toamnă etc.

    Din cele arătate mai sus rezultă că elementele climatice care caracterizează teritoriul comunei Filipeştii de Târg, sunt tipice climatului continental de tranziţie, de silvostepă, cu implicaţii profunde asupra activităţilor agricole desfăşurate aici. Cantităţile de precipitaţii, relativ reduse, menţinerea evapotranspiraţiei cu calori mari, temperaturile ridicate, vânturile frecvente atât ca viteză cât şi ca intensitate, sunt elemente climatice caractersitice spaţiului de silvostepă care impune lucrări speciale de irigaţie.